Index arrow Editoriale arrow EDITORIAL: Dictatura coruptiei
EDITORIAL: Dictatura coruptiei

Evaluare utilizator: / 0
SlabExcelent 
Data publicarii: 12-02-17
mihai_roman.jpg
De Mihai ROMAN

România nu a scăpat nici măcar un minut de dictatură, după căderea regimului ceauşist, oricât de greu ne-ar fi să credem acest lucru. După 27 de ani de dictatură voalată trăim în aceste zile în culisele unui spectacol prea bine regizat, menit să ne aducă pe fiecare dintre noi la locul nostru, adică înapoi, sub jugul celor puternici, în dictatura corupţiei, şi mai ales a serviciilor. 
Flagelul intereselor proprii din serviciile secrete, şi aici vorbim în special despre SRI şi DNA a devenit unul aproape imposibil de extirpat din societatea românească, pur şi simplu pentru că celulele canceroase s-au întins prea mult şi au cuprins aproape tot ce mişcă în România. Chiar şi spectacolul din Piaţa Victoriei, la care asistăm deja de câteva zile este regizat atent de o anumită parte din servicii, dar pus în practică de câţiva politicieni obedienţi care au impresia că, atâta timp cât nu mişcă în front, nu li se va întâmpla absolut nimic. În schimb, pentru cei care nu se aliniază la dictatura corupţiei, scenariul este acelaşi: imediat sunt trimise peste ei controale de la anumite instituţii ale statului, urmează implicarea lor în fapte penale, chiar şi în baza unor denunţuri, şi apoi atacarea pe toate flancurile, inclusiv a familiei, până când bieţii încolţiţi nu îşi mai doresc altceva decât să fie lăsaţi în pace. 
După acest scenariu au ajuns la putere în ultimii ani guverne care nu au fost votate de nimeni, au apărut partide pe care alegătorii nu le văzuseră pe buletinele de vot, sau au apărut prim miniştri aparent neînregimentaţi politic, dar care făceau, inevitabil, jocurile dictate de anumite interese. 
În aceste zile, România este pur şi simplu un cobai, este parte a unui experiment parţial dictat din exterior, care urmează să stabilească în cele din urmă o nouă ordine mondială. Este o tehnica de tip „inchiziţie democratica”, sau o metodă de guvernare indirectă. Fiecare minut care a trecut din momentul anunţării deciziei de anulare a Ordonanţei 13 a fost un timp folosit pentru răsturnarea ordinii impuse prin votul românilor şi pentru înscăunarea – din nou – a unui guvern care nu reprezintă nici un votant din România, cel puţin nici unul onest faţă de ţară. Interesant este, însă, că puterile străine nu sunt vinovate pentru acest dezastru economic şi social care ni se pregăteşte, cât sunt serviciile de informaţii de la noi, dacă ne dăm seama că ultimele guverne şi ultimii preşedinţi nu au fost altceva decât nişte marionete ale serviciilor de tip „ochiul şi timpanul”. Statul sau respectarea legilor au devenit de mult timp o utopie. Vedem cum, în fiecare zi, oameni infiltraţi din servicii în toate structurile publice şi private controlează pe toată lumea, iau „peşcheş” de la toţi cei care produc şi au ajuns să stabilească guverne cu de-a sila. Au ajuns pe nesimţite cea mai mare forţă economico-financiară a României. Cum? Simplu: şi-au infiltrat oamenii peste tot, şi au ajuns acum la o masă critică pe care este foarte greu să o mai stârpim. 
Klaus Iohannis este de mult timp unealta lor, iar în zilele acestea este folosit din plin pentru a le tăia avântul celor cărora li se suise la cap că ar putea să aibă puterea. Totul se face într-o notă de spirit „profund” democratic, cetăţenesc, în care marea grijă este să nu înăbuşim cumva marea luptă împotriva corupţiei, noua formă de luptă de clasă. Noua generaţie de semianalfabeţi cocoţaţi pe poziţii-cheie din instituţii de forţă au fost şcoliţi la porţile „marilor democraţii care ne vor doar binele” şi au învăţat mecanismul mai bine decât profesorii lor. 
În aceste condiţii, nu este de mirare că liderii politici nu mai ştiu cum să le intre în graţii şefilor de la servicii. Iohannis este deja pe faţă servitorul SRI şi DNA, în timp ce Dragnea a încercat şi el, din răsputeri, să capete recent bunăvoinţa spionilor interni mărindu-le – încă o dată – bugetul, bani proveniţi din taxele şi impozitele plătite de amărăştenii de români, dar cu care sunt plătiţi spionii infiltraţi în diverse instituţii, special pentru a-i urmări şi a le tăia imediat elanul celor care nu se aliniază cerinţelor impuse. De exemplu, în 2016, SRI a avut un buget de 400 de milioane de euro, în timp ce SIE, serviciul care a avut tupeul de a genera un candidat, ba poate chiar doi, la alegerile prezidenţiale a avut numai 60 de milioane de euro. Ceea ce înseamnă că, spre deosebire de mai toate ţările europene, România finanţează din greu spionii interni, în timp ce nu se apără suficient de duşmanii din afară. Chiar şi sub guvernarea PSD bugetul SRI creşte din nou, semn al încercărilor disperate ale social-democraţilor de a-şi dovedi obedienţa faţă de servicii, în timp ce Iohannis dă semne că încearcă din răsputeri să se împace cu celălalt serviciu, pe care s-a răzbunat după instalarea la Cotroceni, răzbunare soldată cu demisia lui Mihai Răzvan Ungureanu, neexplicată nici până astăzi publicului larg, într-un total dispreţ faţă de contribuabilii care plătesc atât luxul iohanist, cât şi pe cel al mai-marilor din servicii. 
Culmea, chiar şi cu un buget mult subdimensionat SIE a dovedit, în multe situaţii, chiar şi în lunga perioadă când a funcţionat fără director, că s-a interesat şi a acţionat în interesul românilor mult mai atent decât serviciul de informaţii interne, zguduit din temelii de afacerile oneroase cu Ghiţă sau de afacerea dezinfectantelor din spitale, pentru a numi doar câteva mizilicuri de câteva sute de milioane de euro. Faptul că Ghiţă şi Condrea au intrat în combinaţii cu anumite personaje din servicii şi, probabil, nu au împărţit „prada” cu acestea în modul stabilit a făcut ca unul dintre ei să fie mort, iar celălalt să fie nevoit să trăiască mulţi ani în exil, dacă nu cumva toată viaţa, dacă va avea noroc. În ciuda înregistrărilor emise periodic, Ghiţă s-ar putea să îmbrăţişeze, până la urmă, soarta lui Codruţ Marta, care a făcut şi el greşeala de a intra în combinaţii cu „Cosa Nostra”, varianta autohtonă, şi probabil a plătit cu viaţa pentru că ştia prea multe sau acumulase prea mulţi bani. Să credem, chiar şi pentru un moment, că toate acestea s-au desfăşurat fără ca SRI să aibă vreo implicare este nebunie curată, având în vedere că trăim în era informaţiilor, când fiecare mişcare pe care o facem ne este urmărită chiar şi de electrocasnicele pe care le avem în locuinţă.   
Aşa-zisa dictatură a corupţiei este folosită astfel din plin de oamenii din servicii pentru a-şi atinge scopurile proprii, iar flagelul nu va putea fi oprit decât atunci când se va păstra o proporţie rezonabilă între bugetul acestor instituţii şi al altora, civile, dar indispensabile pentru bunul mers al societăţii, cum ar fi sănătatea, educaţia şi multe altele. România nu are nevoie doar de spioni, ci şi de oameni care să muncească, de oameni care au dreptul la sănătate şi educaţie, şi mai ales de oameni care vor şi trebuie să trăiască liniştiţi, în propria ţară.    

 

SCRIEŢI UN COMENTARIU

Codul de securitate
Actualizează

< Precedent   Urmator >
 

Editie tiparita
Ziare E-ziare.ro | Ziare

RSS Ştiri